Bunul simt si educatia nu se cumpara cu toti banii din lume

Adela refacuta

Tenis de camp, economie, management financiar , politica, design vestimentar , televiziune ….Pare un amalgam de ingrediente care nu se amesteca nici in ruptul capului. Asta daca nu te cheama Adela Diaconu, care le-a iubit si le-a imbinat pe toate intr-o cariera de succes, sustinuta in primul rand de setea de performanta, de bine, de frumos….

Frumoasa de la poalele Tampei a facut tenis de performanta, a studiat economie europeana, apoi management financiar, si a cochetat cu politica inainte sa fie realizatoare si producator TV.

Te-ai nascut si ai copilarit intr-unul dintre cele mai frumoase orase ale Romaniei. Ce-ti amintesti despre Brasovul copilariei tale?

Am avut sansa sa ma nasc si sa copilaresc intr-unul dintre cele mai frumoase orase ale Romaniei , mai precis in Centrul Vechi al Brasovului, unde totul este istorie, legenda si arhitectura medievala. Imi amintesc cu drag de sarbatori, cum mergeam la Catedrala din Piata
Sfatului unde bunicul era preot/profesor la Saguna (Gh.C.Diaconu) si dirijor al Corului bisericii, urcam in foisor si ascultam concertul.
De Craciun, dupa ce mergeam cu parintii in parculetul copiilor si ma dadeam in tiribombe, ma bucuram de zapada; abia asteptam sa ajung acasa sa vad ce brad mi-a adus Mos Craciun si ce era sub el. Pentru asta munceam tot anul, aveam rezultate bune la tenis si la scoala. Imi aduc aminte de sanius, bulgareala, de sotron, sticluta cu otrava, ascunselea, jocurile copilariei noastre reale, amuzante, vii. Amintiri de nepretuit, pe care nu le uiti. Adesea ma intreb: copiii din ziua de azi ce amintiri vor avea cand toata joaca lor e virtuala si pe calculator?
Copilaria mi-am petrecut-o pe terenurile de tenis de la Baza Olimpia, aflata la poalele muntelui Tampa..Cate 2 antrenamente pe zi, pregatire fizica, dar a meritat. De fapt, tenisul ramane dragostea mea. Cand spun copilarie, spun tenis, sport ce m-a format si educat pentru viata, sa fiu mult mai puternica si ambitioasa. Brasovul a fost si este frumos in orice anotimp, va invit sa il descoperiti, este un oras mirific.

De ce ai ales tenisul la numai 6 ani? De ce nu baletul?

Parintii de mica m-au dus la mai multe sporturi si activitati, pana am ales eu ce mi se potrivea. Am inceput cu inotul, insa am racit si a trebuit sa facem o pauza, baletul nu m-a atras, insa tenisul m-a cucerit. Chiar langa noi, sub Tampa, aveam Centrul de Agrement cu bazin si patinoar, si baza de tenis Olimpia. Asa a fost sa fie, de cand am intrat pe terenul de tenis am simtit ca acolo este locul meu. Fata de alti copii ce plangeau ca ii aduceau parintii la tenis, eu plangeam ca nu vreau sa mai plec de pe teren. Iar de la 6 ani zi de zi au urmat antrenamente, concursuri, cantonamente.

Ce rol au avut parintii tai in alegerile tale, in formarea ta ca om?

Copilaria mea a fost de vis, pentru ca de mica parintii s-au preocupat sa imi indrepte pasii spre mai multe activitati din arta si sport, precum: pian, balet, inot, tenis, schi. M-au lasat sa imi aleg ce imi place mai mult, iar eu am ales tenisul de camp. Sportul de performanta trebuie sa il faci in primul rand din pasiune. Pentru ca altfel nu ai cum sa faci performanta, 4-5 ore zilnic de antrenamente si pregatire fizica, concursuri pentru care trebuie sa fii pregatit. Parintii mei au facut sacrificii mari pentru mine ca sa nu imi lipseasca nimic, tenisul fiind un sport scump, dar vazand cat de mult imi place m-au sustinut neconditionat. Familia este baza pentru inceput. Cei 7 ani de acasa, bunul simt si educatia nu se cumpara cu toti banii din lume. Fara o baza solida, fara implicarea parintilor care sa iti indrume pasii catre o activitate, sa iti dea incredere si putere in sine. Este destul de greu apoi ca scoala si societatea sa te ”reabiliteze”, mai ales in prezent cand nu mai au aceeasi putere de educare ca acum 20 de ani, de exemplu. Pentru mine familia este cea mai importanta, deoarece am cei mai minunati parinti care au stiut sa ma formeze pentru a-mi urma drumul in viata cu tenisul, politica si televiziunea.

Cum erai la scoala ?

Scoala a jucat un rol important in formarea personalitatii mele si in evolutia mea ca om. Am fost un elev normal, care in pauze mai facea si boacane, dar la ore exista acel interes si repect pentru dascal. Scoala pe vremea mea avea un rol bine definit, se facea educatie si carte cu adevarat, exista respect pentru dascalul din fata ta, el era si devenea un model pentru tine. Astazi, din pacate, de cele mai multe ori scoala a devenit o scena pentru parada modei printre adolescenti, respectul elev-dascal si pentru cunostintele transmise de acesta au disparut.

Datorita tenisului, la 18 ani ai beneficiat de o bursa in SUA, dar nu te-ai dus. De ce?

La 18 ani am avut posibilitatea sa plec cu tenisul in America, cu o bursa. Asta pentru ca in anii 90′ Romania nu avea foarte multe turnee WTA din care sa iti poti face puncte , iar deplasarile in strainatate erau foarte costisitoare. Insa nu mi-am dorit sa plec in America, nici parintii nu m-au vrut departe si am ramas in Romania crezand ca voi reusi sa schimb ceva pentru ca tinerii talentati si valorosi sa nu mai fie nevoiti sa plece din tara lor. M-am bucurat cand am aflat ca am primit bursa, dar am ales sa imi conturez destinul aici. Nu totul se rezuma la bani. Degeaba ai bani, daca nu ai fericire si esti departe de familia, tara ta. Din aceasta cauza si din dorinta de a schimba ceva in tara mi-am dorit sa urmez o cariera politica, pentru a lasa ceva in urma mea, o schimbare in bine a societatii romanesti. Dupa atatia ani, fostele mele colege de la tenis ce au plecat in America cu bursa, au ajuns foarte bine pe plan profesional si personal. Insa cand vin in vacante in tara, spun ca nimic nu se compara cu locul natal si ar da totul sa ramana aici, dar nu se poate. Nimeni nu pleaca de bine, toate valorile umane din tara le-am pierdut pentru ca nu isi gasesc locul in patria lor.

Ai urmat facultate si master in Studii Economice Europene si Management Financiar Bancar. Ce te-a fascinat la aceste domenii?

Inca de mica eram contrariata de politicienii romani, care se folosesc de functii doar pentru interesul personal, fara a avea ambitia de a construi ceva pentru cei care i-au ales. De aceea am ales sa urmez si Facultatea de Studii ale Integrarii Economice Europene si sa-mi aprofundez educatia in Management Financiar Bancar si Integrare Economica Europeana. Am fost prima promotie a Facultatii de Integrare Economica Europeana (2000-2004), in contextul debutului procesului de negociere a aderării României la Uniunea Europeană, în anul 2000. Facultatea de Studii Economice Europene este o facultate de relații economice internaționale, cu accent pe problematica specifică fenomenului de integrare economică europeană. Iar masterul in Management Financiar Bancar m-a pregătit sa fiu un bun analist financiar, calificat pentru management şi consultanţă în corporaţii şi pe piaţa financiară.

Sursa: – Revista ”Stop to Shop”